luni, 27 decembrie 2010

rânduri ...

Iubesc dar nu pot să arăt,
Plâng ... dar lacrimi nu s'arată,
Mă doare ... dar nu pot să spun AU,
... Şi totuşi stau.

Dorinţe mici de om ... 
Dorinţe mari de suflet ...
... Toate ... sunt ... vor fi ...
Căci suntem oameni Vii !

Şi nu contează de nebuni,
Vom fi sau nu prin unii,
Atâta timp, cât vom trăii ...
Iubii ... 
O mare, o stea ... sau mică lună.

Şi nu contează de, ar fi ...
Pământ, praf să s'adune
Iar apa, vapori de ar fi 
Ocean sau iasomie.

Priviri ce nu's ... dar ne privesc, 
Vorbe ce nu's ... dar urlet sunt, 
De-ar fi, ce suntem ... n-am mai vrea,
Ci poate o'stea în calea ta.

Şi ... întrebări fără răspuns ...
Şi ... răspuns fără 'ntrebare ... 
Şi ... ieri împliniri,
Şi ... azi trăiri, 
Şi ... mâine'n derivă.

Atâta timp, cât ...
Cuvinte rânduri vom citi,
Şi-n rânduri vom transmite, 
Luciafări vii sau alţi poeţi,
Mereu vom fi prin unii.

1000 de feţe ... 1000 de oameni ... 
Cui să-i mulţumim ... doar unul ...
Să-l pomenim şi să-i mulţumim, 
Căci A permis să fim şi să trăim,
Şi ne iubeşte oricum am fi.


joi, 9 decembrie 2010

ultim dans




O zi frumoasă pentru mine … capricioasă şi întunecată pentru alţii …
Privesc în sus … umbrelă pentru unii şi cer pentru noi toţi …
Ca două hotare , în care fiecare are o poveste,
La mijloc … între ele sunt eu …
Un calm ce dansează cu amândouă :)
Furtună într-o parte … senin şi soare’n celaltă …
La mijloc curcubeul şi stropi gingaşi de ploaie,
Cu mângâieli catifelate … şi’oferă un ultim dans.
Accepţi !?
Şi în timp de trupu’l las sub umbrelă cerească …
Las sufletul să facă un ultim dans în ploaie. 

vineri, 3 decembrie 2010

Transparenţă



             În fiecare zi purtăm măşti ... şi uneori asemuim măştile unor persoane altora, pe care îi întâlnim pe stadă ... un zâmbet , o haină, un mers sau gest ...
             Azi nu port mască deşi poate pentru cine mă vede port ... mâine poate port, sau  ... va fi o altă mască !? pusă de mine sau de altineva !? dămi-o jos ... sau spune-mi dacă port vre-o una ... căci dacă ar fi ... transparenţa ei eu n-o văd ... tu ?

vineri, 26 noiembrie 2010

prima zapada



... după o toamnă lungă şi călduroasă, ce-a îngheţat timpul şi sufletul,
... primii fulgi ai iernii s-au aşternut timizi,
... cu ochii mici ai dimineţii şi cu sclipiri le-am spus bine aţi venit,
... miros de iarnă, a coji de portocală, a focului din sobă, flori de gheaţă pe fereastră şiii ... steluţe mii ce vor venii,
... vor reuşi să-mi dezghete timpul şi sufletul, ce toamna lungă a îngheţat!  ? :)

vineri, 22 octombrie 2010

joi, 30 septembrie 2010

...



ultima zi de septembrie ....

 
Phoenix - Anotimpul 5

vineri, 24 septembrie 2010

mereu alţii ... !?


                    
                     Probleme peste probleme, necazuri care vin şi parcă nu se mai opresc .... “un necaz nu vine niciodată singur “ .... probabil că să nu crezi că ai scăpat prea repede sau prea uşor.
                     Încercăm să primim puţin sprijin de la cei dragi care vor să ne fie aproape şi să ne ajute ... dar după ce te pui jos şi te opreşti să tragi o gură de aer , ieri înapoi hăţurile problemei din mâna lor şi nu îi mai laşi nici unul ... cel mult îi laşi să te sprijine moral ...
                    De multe ori necazurile sau problemele Nu sunt ale noastre personal .... dar ţi se impută ca ar fi ... fie că îţi vin de la părinţi , neamuri sau prieteni .... De ce?
                    Oare aşa i-am învăţat ?.... ca la fiecare piedică pe care o au în drumul lor  să sărim mereu în sprijinul lor ? ... şi fără a ne limita la un sprijin moral , sau “pansament” ... facem totul de la telefonul la salvare, la pansament, mâncarea în gură, toate nevoile venite pe parcurs ....  până la respiratul în locul lor.
                   Mda.... învăţaţi de noi să procedeze aşa , ca apoi să constaţi că tot ce ai făcut pentru ei , se şterge ...  şi urlă căt de greu le-a fost să le facă ei singuri pe toate.
                                            Aşadar ....
                    PRITENĂ ... PRIETENE ... ai oferit sprijin şi pansament LASĂ-I ... punete jos, relaxeazăte, odihneşte-te şi pune un pansament la tine că “sângerezi” mai tare ca ei şi lor nu le pasă ... nu te uita pe tine, nu vă uitaţi pe VOI.

vineri, 3 septembrie 2010

...



             
             De ar fi să-ntrebe lumea iarăşi iar, nu că nu au mai întrebat … mă-ntreb şi eu a mia oară iar, de ce asemeni am procedat. De ce? Întrebare simplă, la fel ca şi răspunsul … când ochii încetează să vadă, ce doar sufletul mai vede, când raiul e lăsat pentru un iad, atunci cu toţi veţi înţelege că a iubi nu-i un păcat.
             Păcat pe care oricum majoritatea îl aruncă sub preş atunci când iubesc, când refuză să iubească de dragul societăţii sau făcând compromisul anilor petrecuţi lângă cineva călduţ.
             A fost, este sau va fi … poate greu sau mai uşor … să poţi să treci peste ce conştiinţa spune că ar vrea să faci, când sufletul simte altceva ... alegere de iad pot fi amândouă, dar care iad îţi aduce împlinire?
            Uneori doreşti o ploaie ce nu a mai fost … cu tunete şi fulgere cum nu au mai fost vreodată … atât de puternice cât să poată să îţi acopere urletul durerii, a neputinţei , urletul durerii sau a unor răni ce le porţi în suflet, ploaiea ce cade să îţi acopere lacrimile fierbinţi ce ard, dar nu vrei să se vadă … căci orice lacrimă înseamnă pentru ei o slăbiciune, căci nu înţeleg că sunt lacrimi de suflet, iar în acele momente când sufletul plânge … orice vorbă/gest răneşte şi însângerează mai rău rana.
             Regrete că nu am făcut ieri … dar zi nu fac nimic, pentru că timpul le-au trecut … mâine nu mai conteză sau nu exist … dar dacă ar fi să repet ce a fost ieri (cu conştiiunţa de azi) mai mult ca sigur nu aş schimba nimic din ce am făcut.
             Sunt doar momente ale sufletului prin care trec … ieri, azi, mâine ... doar atunci când poate durerea este prea mare şi nu vine ploaia să o acopere, cad … şi poate nu o mai pot căra … mai am atunci un prieten care să încerce să mă ridice prin şuturi şi noroi … sau printr-un simplu zâmbet …

duminică, 1 august 2010

Cypress Hill - Armada Latina (OFFICIAL VIDEO) HQ



Travie McCoy: Billionaire ft. Bruno Mars [OFFICIAL VIDEO]

vineri, 25 iunie 2010

weekend

                 Deşi este un sfârşit de săptămână destul de răcoros pentru această vară ... a început deja sezonul concediilor ... studenţii mai au şi ei puţin şi termină cu examenele / restanţele / licienţele ... cei mai mulţi pleacă către litoral, luând cu asalt trenurile sau drumurile naţionale cu maşinile personale ... indiferent de alegere, tot este aglumerat.
              Pentru cei care încă nu au plecat din cauza campionatului de fotbat, sau încearcă să ţină de buget ... şi nu sunt speriaţi de câţiva picuri de ploaie ...  în acest weekend se organisează Nedeia Vulcăneană ... şi pentru cei mai petrecăreţi se organizează sâmbătă pe 26 iunie Pool Party cu Fabrica DeMenta în Geoagiu Bai - Clubul Tarabostes        
           Aşadar distracţie plăcută şi raze de soare :)





vineri, 4 iunie 2010

Raze de suflet

              Este extrem de greu să îţi găseşti în lumea asta prieteni adevăraţi, prieteni de suflet care să îţi dăruiască sufletul lor, de care să ai grijă apoi ca de o floare rară ce ai vrea ca în fiecare zi să o încălzeşti cu o raze de soare, o mângâiere, un alint ... mai ales atunci când ştii că suferă undeva în tăcere şi poate că o vorbă bună sau o mângâiere ar fi suficient să îi liniştească şi să le aducă speranţa ... că dincolo de nori există soarele ce mereu va străluci.
              Scriu de dor acum, dor de cea mai bună prietenă a mea şi singura ce o am. Este undeva departe şi gândurile îmi zboară la zilele când copilăria ei îmi aducea aminte de cum este să fi copil. Poate că atunci nu am stiut să îi fiu alături aşa cum şi-ar fi dorit şi poate că aş fi vrut să fiu mai mult, dar am preferat să fiu puţin rezervată şi să îi ofer zâmbete atunci când o vedeam că este fericită şi împlinită.
            Astăzi suferă, o simt dincolo de vorbe, e greu să o ştiu aşa şi mă doare să o ştiu aşa, să nu îi pot fi alături şi să îi ofer din liniştea şi optimismul meu. Aş vrea ca măcar aceste rânduri să îi aducă mângâiere, dacă le va citi ... să ştie că niciodată nu am să uit zilele pentrecute împreună şi mai ales un anume moment, când apropierea noastră sufletească a fost cea care astăzi îmi aduce pe chip un zâmbet.
           Şi aş vrea să mai ştie că îi sunt mereu alături şi că niciodată nu am să o părăsesc ... că în mine poate găsi aceiaşi prietenă ce a cunoscut-o într-o zi de vară în care zorii zilei a prins-o discutând verzi şi uscate. :)
Îmi este parte de suflet, niciodată nu va fi altfel şi niciodată asta nu se va schimba, orice ar fi de acum înainte, de aceia astăzi îi trimit de aici de departe raze de soare şi îmbrăţişări ce să îi încălzească sufletul şi să îi aprindă speranţa că în curând va revedea soarele de care îi este dor dincolo de norii de furtună ce astăzi poate îi acoperă sufletul.
           Zâmbeşte suflet de copil, nu eşti şi nu vei fi niciodată singură în faţa furtunilor vieţii, sunt alături de tine, nu trebuie decât să mă chemi!

marți, 1 iunie 2010

Ziua copilului



                Deși nu a fost afară o zi însorită, am preferat să mergem pe razele de soare trimise de îngerașul cu suflet de copilaș care veghează ... și să fie încă o zi frumoasă. Mulțumim :)

joi, 27 mai 2010

prieteni sau duşmani

               Căsătorie, divorţ ... prietenie, duşmănie.
               Le trăim în viaţa de zi cu zi, alegeri pe care le facem când suntem fericiţi şi împliniţi ... sau când suntem îndureraţi, neâmpliniţi ... sau pur şi simplu.
              Prieteni care cândva erau în culmea fericirii cu persoana de lângă şi alegând căsătoria în faţa tuturor, îi văd azi duşmani în urma unui divorţ, lăsând ca în locul vorbelor frumoase şi prieteniei ... să afişeze şi să poarte duşmănie şi să arunce cuvinte grele, mereu profitând de orice ocazie ca să se umilească unul pe celălalt şi să sufere.
               Este normal ca atunci când îţi dedici viaţa cu persoana de lângă tine, print-o căsătorie legală sau nu ... crezi/speri să dureze toată viaţa voastră, că aveţi puterea să treceţi peste toate greutăţile şi peste toate impasurile, deşi 1% din tine ştie că se poate întâmpla să nu dureze din diverse motive.
             Cu toţii ... facem pasul căsătoriei legale sau doar în faţa lui Dumnezeu ... dar câţi dintre noi privim persoana de lângă ... in primul rând o proprietate, oportunitate, profit ... şi câţi privim persoana de lângă noi în primul rând ca prieten ... şi apoi ca altă formă de {i}ubire ? Câţi dintre noi nu încearcă să schimbe, impună şi să manipuleze sufletul celuilalt? fără să vadă şi să accepte sufletul aşa cum este? Cât profităm şi cât {i}ubim?
               Cu ceva vreme în urmă am ajuns şi eu la o intresecţie de drumuri ... unde drumul meu şi a tovarăşului meu de călătorie sa separat ... dar sa separat în modul frumos, pentru că nu ne-am privit unul pe altul ca proprietate şi nu ne-am frânt libertarea. Preferând prietenia mai presus de toate, apoi atenţie, sprijinul, încrederea şi în periada când am mers pe acelaşi drum ... şi acum când drumul sa sepat dar în altă formă.
              Se mai poate şi aşa ceva? Da! Rămân acelaşi prieten cu care se poate bea o bere rece, se pot purta discuţii pe orice temă, rămân acelaşi confident şi mai am un atu ofer fericirea şi împlinirea în altă formă, a unui om puternic, independent, mândru şi împlinit ;)
               Voi cum rămâneţi sau veţi rămâne faţa de tovarăşul de viaţă?

miercuri, 26 mai 2010

la revedere primăvară

                Zi călduroasă de mai ....
                Pleacă primăvara de la noi , ne lasă cu floricelele înflorite și mirosul lor ... în amintirea ei.
                Zilele călduroase de vara încep să își facă simțită prezența ... pe unii dintre noi scăldându-ne cu razele ei ... căci mult au mai sperat la ele în zilele friguroase de iarnă, iar pe alții mai sensibili la căldură și mai morocănoși, agitați ... visând și așteptând toamna puțin mai blândă ... închiși în casă, pe marginea unei pișcine, sau alt refugiu preferet de fiecare.
              Aici într-un colț de munte ... vara vine să înflorească floricelele ... târziu plantate de piticul leneș ... dar cu multă grijă ... ca acum să le păzească de coțofene și să se răsfețe cu mirosul lor seara pe răcoare, după o zi căldurasă de vară.