vineri, 24 septembrie 2010

mereu alţii ... !?


                    
                     Probleme peste probleme, necazuri care vin şi parcă nu se mai opresc .... “un necaz nu vine niciodată singur “ .... probabil că să nu crezi că ai scăpat prea repede sau prea uşor.
                     Încercăm să primim puţin sprijin de la cei dragi care vor să ne fie aproape şi să ne ajute ... dar după ce te pui jos şi te opreşti să tragi o gură de aer , ieri înapoi hăţurile problemei din mâna lor şi nu îi mai laşi nici unul ... cel mult îi laşi să te sprijine moral ...
                    De multe ori necazurile sau problemele Nu sunt ale noastre personal .... dar ţi se impută ca ar fi ... fie că îţi vin de la părinţi , neamuri sau prieteni .... De ce?
                    Oare aşa i-am învăţat ?.... ca la fiecare piedică pe care o au în drumul lor  să sărim mereu în sprijinul lor ? ... şi fără a ne limita la un sprijin moral , sau “pansament” ... facem totul de la telefonul la salvare, la pansament, mâncarea în gură, toate nevoile venite pe parcurs ....  până la respiratul în locul lor.
                   Mda.... învăţaţi de noi să procedeze aşa , ca apoi să constaţi că tot ce ai făcut pentru ei , se şterge ...  şi urlă căt de greu le-a fost să le facă ei singuri pe toate.
                                            Aşadar ....
                    PRITENĂ ... PRIETENE ... ai oferit sprijin şi pansament LASĂ-I ... punete jos, relaxeazăte, odihneşte-te şi pune un pansament la tine că “sângerezi” mai tare ca ei şi lor nu le pasă ... nu te uita pe tine, nu vă uitaţi pe VOI.

2 comentarii:

Daniela spunea...

Iti aduni puterile si mergi mai departe, te trezesti a doua zi cu acelasi gust amar, incerci sa-l schimbi cu o tigara si o gura de cafea dar nu merge. Starea se perpetueaza oricum si daca nu se intampla o minune nu se intampla nimic. La concluzia asta am ajuns eu…iar minunile nu depind de noi mereu..!
Pana atunci, "Fii barbata!"

tanya spunea...

be strong :)