Căsătorie, divorţ ... prietenie, duşmănie.
Le trăim în viaţa de zi cu zi, alegeri pe care le facem când suntem fericiţi şi împliniţi ... sau când suntem îndureraţi, neâmpliniţi ... sau pur şi simplu.
Prieteni care cândva erau în culmea fericirii cu persoana de lângă şi alegând căsătoria în faţa tuturor, îi văd azi duşmani în urma unui divorţ, lăsând ca în locul vorbelor frumoase şi prieteniei ... să afişeze şi să poarte duşmănie şi să arunce cuvinte grele, mereu profitând de orice ocazie ca să se umilească unul pe celălalt şi să sufere.
Este normal ca atunci când îţi dedici viaţa cu persoana de lângă tine, print-o căsătorie legală sau nu ... crezi/speri să dureze toată viaţa voastră, că aveţi puterea să treceţi peste toate greutăţile şi peste toate impasurile, deşi 1% din tine ştie că se poate întâmpla să nu dureze din diverse motive.
Cu toţii ... facem pasul căsătoriei legale sau doar în faţa lui Dumnezeu ... dar câţi dintre noi privim persoana de lângă ... in primul rând o proprietate, oportunitate, profit ... şi câţi privim persoana de lângă noi în primul rând ca prieten ... şi apoi ca altă formă de {i}ubire ? Câţi dintre noi nu încearcă să schimbe, impună şi să manipuleze sufletul celuilalt? fără să vadă şi să accepte sufletul aşa cum este? Cât profităm şi cât {i}ubim?
Cu ceva vreme în urmă am ajuns şi eu la o intresecţie de drumuri ... unde drumul meu şi a tovarăşului meu de călătorie sa separat ... dar sa separat în modul frumos, pentru că nu ne-am privit unul pe altul ca proprietate şi nu ne-am frânt libertarea. Preferând prietenia mai presus de toate, apoi atenţie, sprijinul, încrederea şi în periada când am mers pe acelaşi drum ... şi acum când drumul sa sepat dar în altă formă.
Se mai poate şi aşa ceva? Da! Rămân acelaşi prieten cu care se poate bea o bere rece, se pot purta discuţii pe orice temă, rămân acelaşi confident şi mai am un atu ofer fericirea şi împlinirea în altă formă, a unui om puternic, independent, mândru şi împlinit ;)
Voi cum rămâneţi sau veţi rămâne faţa de tovarăşul de viaţă?
Un comentariu:
E aproape ideal ce ai transpus tu aici in cuvinte, si e ceea ce ar fi frumos si corect si cinstit fata de partenerii nostrii sa facem, indiferent de decizia pe care acesta a luat-o cu privire la viata lui. Din pacate nu toti oamenii gandesc la fel, si mai cu seama in felul transpus de tine. Oamenii sunt egoisti de cele mai multe ori, nu se gandesc decat la binele lor propriu si niciodata la cel al partenerului. Dependenta de partener din nefericire pentru amandoi poate dauna grav sufletului in timp, si asta e o chestie demonstrata chiar si la nivel stiintific daca vrei..din punct de vedere medical..etc. Ca sa nu mai vorbim de spirit..cu cat se va simti mai neimplinit si mai bolnav si mai prizonier in propria viata si alegere,in anumite circumstante, cu atat isi va dori libertatea pana la epuizare..
Dar cum spuneam..oameni si oameni..
Te felicit pentru puterea de care ai dat dovada, si de intelepciunea de a nu pierde un prieten de nadejde, atunci cand el a decis sa isi urmeze sufletul.
Bine ai venit in lumea bloggerilor..:)
Trimiteți un comentariu